E toamna, e fosnet,e somn…

Ah, toamna, cel mai fermecător anotimp.Da, este iarăși toamnă toată regula si mereu ramân surprinsă de spectacolul de culori si peisajele superbe conturate cu atata gratie si finețe de acest anotimp superb. Iubesc toamna in toată splendoarea ei, chiar daca uneori are tendința de a fi usor melancolica, prin nelipsitele zile ploioase, serile din ce in ce mai lungi si diminețile răcoroase, cu adierea suavă a vântului si cu soarele care amplifica puternic toate frumusețile ei. Chiar daca începutul toamnei imi aduce mereu regrete cu privința la zilele si serile lungi si călduroase de vara, chiar daca sunt o fire meteosensibilă si resimt puternic astenia ei, toate adunate nu echilibrează balanța in ceea ce privește afinitatea mea fata de acest anotimp. Uneori ma identific cu acest anotimp aflat mai mereu in antiteza, regăsindu-ma in anumite stări precum toamna : uneori calda, uneori rece, uneori blânda, uneori mohorâtă , uneori trista, alteori plină de splendoare...